Istoria telinei ca remediu

Telina este o legumă foarte veche, cu atestări istorice, -au găsit

frunze de țelină în mormântul faraonulul Tutankhamon (care a murit in 1323 1.Hr.). In Grecia antică, frunzele de felină împodobeau fruntea câștigătorilor din lupte, lar Homer pomeneşte, in liada și Odiseea, despre culegerea țelinei sălbatice de pe lângă zidurile Troiei, pentru a fi folosită ca tonic, în detoxifierea naturală şi în prevenirea bolilor. Incepând cu secolul al IX-lea, telina sălbatică a început să fie folosită şi in Europa, pentru proprietățile sale medicinale, căpătând popularitate tot mai mare in Marea Britanie şi Franța, abia după secolul al XVII-lea. Semințele de țelină au fost, de asemenea, folosite în mai toate culturile lumii, pentru a ajuta la ameliorarea durerii şi stimularea digestiei. Semințele de țelină conțin un compus inodor şi gras, cunoscut sub numele de NBP, cu efect diuretic, care ajută la detoxifierea organismului. Beneficiile digestive ale țelinei sunt parțial

datorate efectului său diuretic. Acest lucru ar putea fi explicația

efectului antihipertensiv al semințelor de țelină. De asemenea, pentru că stimulează circulația sângelui la nivel intestinal, semințele de telină îmbunătățesc digestia, ajutând la ameliorarea stărilor de balonare şi de umflare a țesuturilor, ca urmare a retenției de apă. Un alt aspect benefic este faptul că telina nu conține sodiu, ceea ce dă caracterul organic, natural şi benefic al sării din țelină.