Toporașul, parfumul sănătății

Toporaşul, Viola odorata, este un alt gingaş vestitor al primăverii,
pe cât de parfumat și frumuşel, pe atât de util in fitoterapie.
Toporaşului i se mai spune și floricica echinocțiului, pentru că
înflorește in timpul echinocțiului de primăvară, dar, nu de puține
ori, el infloreşte şi la inceputul toamnei, Crescând prin zăvoaie, livezi,
poieni, la marginea pădurilor, dar şi în grădini, toporaşii conțin uleiuri
volatile, acid acetilsalicilic, mucilagii, zaharuri şi substanțe minerale
utile sănătății. În scop terapeutic, de la toporaşi se utilizează frunzele,
florile (se culeg in martie-aprilie, dimineața, după ce s-a scurs roua) și
rizomii/rădăcinile (care se culeg toamna, în lunile august-septembrie).
Frunzele pot fi mâncate ca un tip de spanac sălbatic, iar florile -
adăugate în salate şi deserturi. Toporaşii se folosesc în tratamentul
unor afecțiuni, precum: amigdalita cronică, bronşita, cistita, colita,
constipația, dermatozele, febra, gastralgiile, afecțiunile renale, guta,
guturaiul, hipertensiunea arterială, insomniile, intoxicațiile acute,
palpitațiile, răceala, rănile, reumatismul, tumorile maligne ale pieli
tusea și ulcerul gastroduodenal.
Infuzia de toporași se prepară dintr-o linguriță de plantă uscata
(se poate folosi şi toată planta), la o cană de apă clocotită, lăsată la
infuzat 10-15 minute. Se bea de trei ori pe zi, câte 1-2 căni. Infuzia
din toporași este utilă în caz de infecție urinară sau pentru afecțiunile
enumerate mai sus. Infuzia concentrată de flori de toporași, respecti
circa 5 lingurițe la o cană cu apă, se poate folosi ca apă de gura
datorită proprietăților odorizante.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Procesul tehnologic pentru obținerea preparatelor culinare

Sfecla roşie

Ridichea neagra